Global Security Systems

“Criminalitatea a intrat în zona «smart», iar securitatea privată trebuie să ţină pasul cu ea”

(Interviu cu Gabriel Badea, preşedintele Federaţiei Serviciilor de Securitate din România)

• “Agentul de pază, în viitor, nu va mai fi un simplu agent, ci un angajat care va şti să opereze cu tehnologie avansată, va trebui să aibă cunoştinţe în domeniul computerelor, să-şi facă propriile analize şi să ia decizii”

Piaţa de protecţie privată a intrat în zona “smart”, după cum ne-a spus Gabriel Badea, preşedintele Federaţiei Serviciilor de Securitate din România, precizând: “Criminalitatea migrează în zona «smart» şi trebuie să ţinem pasul cu ea”. Domnia sa ne-a explicat, într-un interviu, că beneficiarul acestor tipuri de servicii “nu mai are un agent de pază care patrulează de-a lungul unui gard, ci un detector şi o cameră monitorizată din dispecerat, iar agentul de pază intervine doar când se declanşează o alarmă”. Potrivit domnului Badea, tehnologia a atins performanţe deosebite în ceea ce priveşte supravegherea video: “Vorbim despre softuri care fac analiza imaginilor şi, de exempu, sunt în măsură să dea alerte în momentul când este abandonat un bagaj suspect sau da­că într-o anumită zonă restricţionată a intrat cineva care nu avea dreptul să intre. Vorbim de o supraveghere activă care are la bază recunoaşterea facială şi aşa-numita tehnologie care învaţă, adică “machine learning”. Deci, acum, o cameră video inteligentă poate “să înveţe” singură să recunoască anumite modele şi activităţi de rutină şi să distingă atunci când apare ceva în afara normalităţii. Agentul de pază, în viitor, nu va mai fi un simplu agent, ci un angajat care va şti să opereze cu tehnologie avansată, va trebui să aibă cunoştinţe în domeniul computerelor, să-şi facă propriile analize şi să ia decizii în timp real. De altfel, deja trăim viitorul în securitatea privată. Avem, astăzi, agenţi care operează drone şi chiar şi-au făcut apariţia primii roboţi de pază.

Reporter: Cum a evoluat piaţa serviciilor de securitate, în ultimii ani?

Gabriel Badea: Ca cifre, anul 2017 a fost mai bun decât 2016 şi tendinţa pare că se menţine şi în acest an. În acelaşi timp, statisticile nu spun foarte clar de unde vine această creştere şi pe ce se bazează. Nu este foarte clar dacă piaţa a crescut ca urmare a unei intensificări a cererii sau datorită ajustărilor de costuri, în condiţiile în care au fost majorate salariile minime pe economie, aşa cum se întâmplă în fiecare an. Din păcate, în cea mai mare parte, în această industrie se lucrează la salariul minim pe economie. Şi asta, în condiţiile în care vorbim despre o muncă destul de grea, având în vedere efortul fizic, faptul că se lucrează afară, în condiţii meteo adverse, noaptea, în schimburi de noapte, în schimburi prelungite. Serviciile de securitate sunt privite ca făcând parte din ceea ce se cheamă ocupaţii de nivel precar, o categorie în care se presupune că personalul nu ar avea nevoie de un nivel de calificare prea ridicat şi, deci, şi salarizarea trebuie să fie pe măsură, ceea ce este o contradicţie.

Salariaţii din sectorul de securitate sunt mult mai bine pregătiţi decât lucrătorii din alte servicii, iar din punct de vedere al răspunderii, nici nu mai vorbim. Sunt angajaţi plătiţi cu salariul minim pe economie care răspund de siguranţa unor bunuri în valoare de milioane de euro. De asemenea, trebuie evidenţiat riscul ocupaţional cu care se confruntă agenţii de pază şi care a crescut dramatic în ultima perioadă. Numărul agenţilor de pază agresaţi în timpul serviciului s-a dublat în anul 2017 faţă de anul anterior, iar în acest an am înregistrat şi cazuri de agenţi ucişi în timpul serviciului.

Dar nivelul salarial mic în domeniul pazei are, în România, şi o altă explicaţie, mult mai întunecată. Piaţa este foarte fragmentată, există o competiţie bazată pe cost şi care este împinsă de cele mai multe ori dincolo de bariera legală. Si asta din dorinta de a câştiga licitaţii publice care încă sunt atribuite pe criteriul “cel mai mic preţ” şi nu pe criterii de calitate, aşa cum ar fi normal pentru un serviciu de o asemenea importanţă socială. Pe fondul faptului că autorităţile nu sunt capabile să asigure respectarea legii, sunt abordate diverse variante de plată ilegale prin care agenţii ajung să nu le fie plătit sporul pentru munca de noapte, nu li se dau indemnizaţiile de concediu, nu se plătesc orele suplimentare, sporurile de weekend etc.. De fapt, vorbim încă de foarte multă muncă nedeclarată sau parţial declarată, adica munca “la negru” sau “la gri” si de evaziune fiscală.

Asta explică şi faptul că, deşi există şi un mare deficit de forţă de muncă, salariile declarate nu ies din zona venitului minim, cum ar fi fost normal să se întâmple.

Revenind la subiectul creşterii pieţei, un alt factor determinant ar putea să fie, totuşi, şi relativa creştere economică pe care am avut-o în ultimii ani şi care a fost de natură să sporească şi cererea de servicii de securitate.

Un indiciu al unui volum crescut al cererii ar putea să fie reflectat de statis­ticile ultimului an.

Anul trecut, agenţii de securitate au intervenit într-un număr total de 26.057 de furturi, dintre care 21.921 de cazuri cu prinderea autorilor, adică cu 30% mai mult decât în 2016. De asemenea, valoarea bunurilor recuperate de către agenţii de securitate private este de aproape patru ori mai mare faţă de anul precedent, de la 7.773.510 lei la 29.175.140 lei.

Astfel, deşi oficial cifrele privind criminalitatea nu s-au modificat, noi simţim la nivelul industriei o creştere a activităţii infracţionale. Şi asta în condiţiile în care, în ultimul an, numărul agenţilor a scăzut cu circa 12.000.

Această tendinţă de intensificare a activităţii infracţionale ar putea fi corelată cu evoluţiile în plan economic. Dar, pe de altă parte, în anii 2007-2009, când ţara a mai traversat o etapă de boom economic, aceasta nu s-a reflectat într-o creştere semnificativă a criminalităţii, aşa cum se întâmplă acum.

Reporter: La cât se ridică valoarea pieţei, în prezent?

Gabriel Badea: După unele estimări, valoarea pieţei, adică cifra de afaceri a companiilor, este de circa 950 milioane euro.

Reporter: Câte companii sunt în acest sector?

Gabriel Badea: Sunt aproximativ 1.300 de licenţe de pază şi 1.500 de companii de tehnică de securitate, care angajează aproximativ 110.000 de salariaţi, aici incluzând atât agenţii de pază, cât şi inginerii şi tehnicienii din domeniul sistemelor de securitate, dar şi managementul firmelor de securitate.

Reporter: Cum se prezintă competiţia în domeniu?

Gabriel Badea: Competiţia, din păcate, este neloială în mare măsură şi, din acest punct de vedere, avem o problemă cu Consiliul Concurenţei, care refuză se se sesizeze în legătură cu practicile clar neconcurenţiale de pe segmentul de achiziţii publice, care, în marea majoritate, se câştigă la preţuri nejustificat de mici. Anul trecut, circa 92% din licitaţiile de achiziţii publice au fost câştigate la preţuri care nu aveau cum să acopere salariul minim pe economie. Acest lucru înseamnă muncă la negru şi evaziune fiscală, iar preţurile la care sunt câştigate respectivele licitaţii sunt preţuri de ruinare prin care firme evazioniste îşi elimină competitorii care respectă legea. Cu alte cuvinte, vorbim de un mod de operare prin care se intră într-o licitaţie cu cel mai mic preţ posibil pentru înlăturarea concurenţilor seriosi, apoi, după câştigarea contractului nu se plătesc taxele şi obligaţiile sociale, se sifonează bani cât se poate de mulţi pe diverse căi din aceste firme, de exemplu pe cheltuieli fictive, în maximum trei ani se închide firma, adică este băgată în insolvenţă şi se deschide alta nouă. Această practică care sfidează legea şi etica de business se numeşte “Pasărea Pheonix” – o dată la trei ani, firmele mor şi reînvie sub altă denumire, exact în acelaşi format, şi reiau aceleaşi practici şi mod de operare. Sunt companii care acum câţiva ani ţineau capul de afiş la DNA în cauze de evaziune fiscală şi spălare de bani şi astăzi au revenit în piaţă sub alt nume şi merg cu aceleaşi practici de concurenţă neloială, bazate pe strategia preţurilor de ruinare, susţinută cu evaziune fiscală şi muncă nedeclarată şi câştigă din nou contracte de achiziţii publice. Statul este prejudiciat masiv, angajaţii lucrează în condiţii precare, nivelul calitativ al serviciilor de securitate pe care îl primesc aceşti clienţi instituţii publice care aleg să achiziţioneze servicii de securitate la “preţul cel mai mic” este aproape de zero. Şi, în acest timp, instituţiile statului care ar trebui să intervină, precum Consiliul Concurenţei, nu reacţionează absolut deloc la această gravă perturbare a mediului concurenţial, iar celelalte instituţii competente, deşi intervin în destul de multe cazuri, par să fie depăşite de fenomen.

În alte ţări precum Marea Britanie sau Australia, această practică a companiilor phoenix este interzisă şi sanc­ţionată. În România, nu numai că este permisă fără nicio problemă, dar chiar s-a transformat într-un model de business şi prosperă de la an la an, în dauna interesului public.

Reporter: Dar instituţiile publice care beneficiază de aceste servicii nu se sesizează?

Gabriel Badea: Instituţiile publice sunt oarecum acoperite din punct de vedere legal. Aceasta este o altă mare problemă – majoritatea licitaţiilor sunt atribuite pe criteriul preţul cel mai mic şi când te duci şi sesizezi, ţi se răspunde că este problema firmei prestatoare dacă aceasta vrea să lucreze în pierdere. Dar totuşi, ar trebui să fie şi problema respectivei instituţii care primeşte servicii de securitate inefective şi care nu sunt furnizate în condiţii legale. Cum se poate ca o instituţie de stat să accepte să primească servicii de pază de la o societate care nu îşi plăteşte corect din punct de vedere legal angajaţii?! Şi sunt exemple nenumărate în acest sens. De pildă, sunt informaţii publice despre o companie care furniza servicii de pază către o companie publică din domeniul energiei, care a fost depistată cu peste 900 de angajaţi fără forme legale. Aceeaşi companie a fost acuzată şi de evaziune fiscală de milioane şi spălare de bani. Şi, evident, şi-a cerut insolvenţa… În mod miraculos, dupa 2-3 ani, ca o pasăre phoenix, această companie s-a reinventat sub un alt nume şi cu patroni de faţadă, ţintind din nou contracte publice.

Dacă s-ar fi transpus corect şi integral Directiva Europeană a achiziţiilor publice în legislaţia naţională, astfel de companii care nu respectă obligaţiile sociale şi fiscale ar fi trebuit excluse din achiziţiile publice. De asemenea, ar trebui stabilită o responsabilitate legală pentru beneficiarul de servicii care acceptă să-i fie furnizate servicii de pază realizate cu încălcarea legislaţiei muncii.

Din păcate, aceste lucruri se întâmplă în cazul unor infrastructuri critice, precum centralele nucleare care, astfel, ajung să fie păzite de nişte agenţi de pază prost plătiţi, neinstruiţi, nemotivaţi.

Tot vis-a-vis de setarea unui mediu concurenţial neloial este problema aplicarii cadrului legislativ. În acest moment, avem de-a face cu o aplicare inegală, dezechilibrată şi discontinuă a legii. Sunt firme mari care investesc, încercând să respecte legea în litera şi spiritul ei. Dar acestea sunt concurate de firme create ad-hoc, care nu respectă absolut nimic şi fac acest lucru cu o anumită impunitate, pentru că autoritatea de reglementare nu are suficientă forţă încât să impună legea în mod egal, consistent şi continuu, pe tot teritoriul ţării. O firmă mare care este extinsă la nivel naţional poate fi controlată de nu ştiu câte ori pe an, în timp ce una dintr-un oraş de provincie, dar care prestează în Bucureşti nu este expusă la acelaşi nivel de monitorizare. De exemplu, în domeniul legislaţiei muncii sunt firme care furnizează servicii în Bucureşti, îşi aduc oameni, să zicem, din Slobozia sau alt oraş de provincie şi care lucrează în condiţiile precare la limita legalităţii pe care le aminteam mai devreme, dar inspecţia muncii din Bucureşti nu are jurisdicţie asupra acestor firme cu sediul social în alte oraşe şi, deci, nu le poate sancţiona.

Reporter: Cum vă descurcaţi cu forţa de muncă?

Gabriel Badea: Din ce în ce mai greu reuşeşti să găseşti forţă de muncă în acest domeniu şi să o stabilizezi, pentru că sunt oferte din alte domenii cu care “ne batem” pe acelaşi bazin de forţă de muncă. Aceste persoane care pot lucra ca agenţi de pază pot câştiga mai mult ca şoferi şi constructori, unde cererea este chiar şi mai mare şi unde nu este nevoie de un nivel de calificare superior. Aceleaşi categorii de personal sunt şi cele mai predispuse la emigrare. Deci, pe piaţa forţei de muncă, noi avem o concurenţă internă venită din partea industriilor şi sectoarelor economice care se adresează aceleiaşi categorii de oameni, dar avem şi o competiţie externă a firmelor de securitate din ţări ale Uniunii Europene cu nivel de salarizare mai mare decât în ţara noastră. Agenţii noştri de pază pleacă să lucreze în ţări ca Spania, de exemplu, mutându-se de la aproximativ 3 euro pe oră, cât este salariul minim în România, la 8 euro pe oră, calificarea din România fiind acceptată şi în Spania, dar şi în Marea Britanie sau Germania, unde salariile sunt chiar mai mari.

Acum, avem o nouă categorie de competitori pe acelaşi segment de forţă de muncă, respectiv firmele de pază ale primăriilor, care îşi permit din bani publici să plătească oamenii mai bine decât noi chiar şi când aceste firme nu au activitate. Evident, primăriile au tot dreptul să-şi asigure paza aşa cum cred de cuviinţă şi aşa cum decid consiliile locale. Dar de ce nu-şi organizează primăria un departament de pază internă proprie, aşa cum prevede legea? De ce trebuie ca o primărie să activeze pe piaţa privată de pază şi sisteme de securitate sub forma unor societăţi comerciale cu răspundere limitată?

În opinia mea, înfiinţarea acestor SRL-uri ale primăriilor poate fi considerată ca o formă de concurenţă neloială, respectiv un ajutor de stat acordat acestor firme, lucru care nu este permis în Uniunea Europeană. Sunt alte sectoare economice în care a apărut această concurenţă a SRL-urilor primăriilor, care au sesizat deja Comisia Europeană.

Reporter: Tehnologia a avansat foarte mult, infractorii sunt mult mai dezvoltaţi din acest punct de vedere… serviciile de pază şi protecţie ţin pasul cu noile tehnologii?

Gabriel Badea: Acum, în mediul industrial, se investeşte masiv în tehnologia de detecţie şi în supravegherea video tocmai pentru că forţa de muncă în acest domeniu a devenit mai rară şi mai scumpă. Astfel, clientul de servicii de securitate nu mai are un agent de pază care patrulează de-a lungul unui gard, ci un detector şi o cameră monitorizată din dispecerat, iar agentul de pază intervine doar atunci când se declanşează o alarmă. În felul acesta, prin investiţia în tehnologie vorbim de o securitate cu nivel crescut de efectivitate şi de o reducere a costurilor operaţionale. Tehnologia de securitate a atins performanţe deosebite în ceea ce priveşte supravegherea video. Vorbim de softuri care fac analiza imaginilor în timp real şi, de exempu, sunt în măsură să dea alerte în momentul când este abandonat un bagaj suspect sau dacă într-o anumită zonă restricţionată a intrat cineva care nu avea dreptul să intre. Vorbim de o supraveghere activă care are la bază recunoaşterea facială şi aşa-numita tehnologie care învaţă – “machine learning”. Deci, acum, o cameră video inteligentă care poate “să înveţe” singură să recunoască anumite modele şi activităţi de rutină şi să dis­tingă atunci când apare ceva în afara normalităţii şi să declanşeze o alertă. Agentul de pază, în viitor, nu va mai fi un simplu paznic, ci un angajat care va şti să opereze cu tehnologie avansată, care va trebui să aibă cunoştinţe în domeniul computerelor, care va trebui să fie capabil să-şi facă propriile analize şi să ia decizii în timp real. De altfel, trăim viitorul în securitatea privată chiar azi. Avem deja agenţi care operea­ză drone şi chiar şi-au făcut apariţia primii roboţi de pază. Putem spune că serviciile şi sistemele electronice de protecţie privată păşeşte chiar în acest moment în zona “smart”.

Ca urmare a provocărilor cu care ne confruntăm – deficit de forţă de muncă, îmbătrânirea populaţiei, accesibilitatea crescută a tehnologiei avansate – nu numai viaţa noastră, stilul nostru de viaţă se transformă radical, dar şi securitatea privată trebuie să se alinieze la acest trend de schimbare în care asimilarea tehnologiei avansate este crucială. Tehnologia este cea care ne va ajuta să facem mai bine faţă acestor provocări din perspectiva socială şi demografică, dar şi din punctul de vedere al criminalităţii, care şi ea migrează către zona digitală. Şi noi, securitatea privată, trebuie să ţinem pasul acestei provocări. Dacă industria securităţii nu se adaptează la acest context, atunci există riscul extincţiei. În ultimii ani, au dispărut, ca urmare a progresulul tehnologic, multe meserii şi ocupaţii, precum dactilografii sau tipografii, iar în viitor vor dispărea multe alte ocupaţii. De exemplu, maşinile auto-pilotate, dronele şi roboţii ar putea duce la dispariţia şoferilor şi curierilor sau ospatărilor.

preluat de pe bursa.ro